Ce este dragostea, iubirea mea?
Am întrebat munții ce este dragostea și ei mi-au spus că ești îndrăgostit când simți că ai capul în nori pufoși, că pe potecile vieții tale se simt arome proaspete de flori și că izvorul fericirii tale este de nesecat.
Am întrebat marea ce este dragostea și ea mi-a spus că este ceva profund, puternic, adânc, tainic, ceva ce trebuie ascuns așa cum scoica își ascunde perla prețioasă.
Am întrebat păsările ce este dragostea și ele mi-au spus că este cântec fermecat, e zbor spre înalt, e libertate primită și oferită în dar.
Trimite pe Facebook
Am întrebat florile ce este dragostea și ele mi-au spus că este frumusețe inegalabilă, gingășie, dar și puterea de a trece peste obstacole și de a răzbi chiar și prin pietre.
Am întrebat soarele ce este dragostea și el mi-a spus că este dorința de a dărui căldură, lumină, fericire și viață persoanei dragi.
Am întrebat luna ce este dragostea și ea mi-a spus că este taină, romantism și încredere deplină, ca atunci când mergi prin noapte și știi că nimic rău nu se poate întâmpla.
Am întrebat vântul ce este dragostea și el mi-a spus că este doar un sentiment, ceva nevăzut, dar atât de profund simțit încât te poate urca la cer pe aripile fericirii într-o clipită.
Am întrebat un cățel ce este dragostea și el mi-a spus că e loialitate, bucuria reîntâlnirii, credință nestrămutată, fidelitate, sacrificiu, generozitate, altruism.
M-am întrebat pe mine ce este dragostea și în gândurile mele a apărut brusc o singură imagine: TU. Tu ești dragostea mea, tu ești toate astea și încă multe în plus!
În lumea aceasta plină de treceri și despărțiri, am găsit în tine raza mea de lumină, sufletul pereche care a înflorit în inima mea. Ai fost și rămâi adăpostul meu în vremuri de furtună, cea mai dulce melodie în tăcerea nopții și zâmbetul ce-mi alină suferințele. Tu ai fost izvorul unei iubiri atât de profunde, ce nu se măsoară în cuvinte, ci doar în simțiri pure și intense.
Amintirile noastre mă învăluie ca un parfum suav, care-mi amintește de fiecare moment petrecut împreună. Îmi aduc aminte de privirile tale calde, care mi-au șoptit tainele unei conexiuni inexplicabile, de atingerile tale blânde ce mi-au mângâiat sufletul și de zâmbetul tău, care mi-a luminat întunericul. În fiecare clipă petrecută alături de tine, am trăit o poveste de dragoste desprinsă din vis, iar acum, când nu mai ești aici, dorul mă sfâșie în bucăți.
Parcă simt căldura mâinilor tale pe pielea mea, parcă aud glasul tău ce-mi șoptește cuvinte dulci în ureche. Îmi este dor de nopțile în care ne întâlneam sub cerul înstelat și visam la o viață împreună. Îmi este dor de zâmbetul tău în timp ce mă priveai, de siguranța pe care mi-o ofereai cu fiecare gest și cuvânt rostit. Ești acolo, în adâncul ființei mele, și-mi amintești mereu că dragostea noastră transcende timpul și spațiul.
Cu fiecare bătaie a inimii mele, simt cum iubirea pentru tine crește și se întețește. În fiecare zi, mă găsesc așteptându-te, chiar dacă știu că nu vei veni. Îmi pare rău că nu ți-am spus în fiecare zi cât de mult te iubesc și cât de mult însemni pentru mine. Îmi pare rău că timpul ne-a furat clipe prețioase și că distanța ne-a despărțit. Dar, în ciuda tuturor obstacolelor, tu rămâi lumina mea, inima mea și cea mai frumoasă poveste pe care am trăit-o vreodată.
Cât te-am iubit! Cât te iubesc! Chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit, iubirea mea pentru tine rămâne veșnică. În adâncul sufletului meu, păstrezi un loc special, unde amintirile noastre continuă să trăiască și să-mi aline dorul. Te port mereu cu mine, în gând și în inimă, iar în fiecare zi, îți trimit gândurile mele de iubire și speranță.
Sper că undeva, într-o altă dimensiune, ne vom reîntâlni și vom continua povestea noastră neterminată. Până atunci, te voi iubi mereu și voi păstra vie amintirea noastră în sufletul meu. Cât te-am iubit! Cât te iubesc! Ce dor sfâșietor îmi e de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu