Odihna vesnica pentru cei plecati de langa noi

 Odihna vesnica pentru cei plecati de langa noi

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace. Sa aprindem o lumanare pentru ei si sa ne rugam. 

Sa ne amintim de ei asa cum erau in viata. Sa ne bucuram ca am avut ocazia de a-i cunoaste si de a-i iubi, dar si pentru ca ne-am bucurat de iubirea lor.

Trimite pe Facebook:

 

 Am avut de curand ocazia de a vedea o inmormantare in Marea Britanie. M-au frapat diferentele care exista intre britanici si romani. 

Oamenii erau foarte elegant imbracati si foarte sobri. Nimeni nu radea si nimeni nu plangea. Stateau calmi si ascultau slujba. 

Cei foarte apropiati de persoana decedata au spus, pe rand, cateva cuvinte elogioase la adresa omului. Si-au amintit momente frumoase din viata lui, l-au laudat pentru felul in care a trait si pentru cum a gestionat anumite situatii de viata.

Au depus cate un buchetel de flori si au plecat la casele lor. 

Daca si-au plans mortul, au facut-o in linistea casei, departe de ochii lumii, cu discretie si eleganta. 

Si mi-am adus aminte de inmormantarea tatalui meu. Pe atunci inca mai puteai tine persoana decedata in casa, pe masa. Oamenii veneau la priveghi, plangeau, discutau intre ei, mancau, beau ceva etc. 

In ziua inmormantarii, am auzit deodata niste urlete aproape neomenesti. Cineva, chiar in usa casei noastre, plangea, bocea, se jelea intr-un mod care iti ridica parul pe tine.

Ne-am indreptat catre locul de unde veneau sunete. In pragul usii statea o femeie pe care nu o vazusem in viata mea. Urla si isi smulgea parul din cap, repetand continuu numele tatalui meu.

Ne uitam unii la altii si ne intrebam cine este femeia. Pana la urma ne-a lamurit matusa mea, sora tatalui meu. Era o verisoara a lor de gradul doi pe care nici unul dintre ei nu o mai vazuse de zeci de ani.

Aveam 16 ani cand a murit tata. Nici eu, nici mama mea nu o vazuseram vreodata. Nici nu ii auzisem vreodata numele pomenit la noi in casa. 

De ce se jelea aceasta femeie de parca ii murise copilul? Ce voia sa arate? A fost prima si ultima data in viata mea cand am vazut-o. Nu imi amintesc nici cum arata, nici cum o chema. Probabil ca nici nu mai traieste. Dar felul in care a bocit la inmormantarea tatalui meu nu il voi uita niciodata. 

Voi ce intamplari ciudate aveti de la inmormantari?

Odihna vesnica celor plecati

Aprinde o lumanare pentru cei plecati

Dumnezeu sa ii odihneasca

Rugaciune catre Maica Domnului pentru vindecarea de boli

Odihna vesnică pentru cei plecați de lângă noi

Trecerea cuiva drag în neființă este unul dintre cele mai grele și dureroase momente ale vieții noastre. Atunci când cineva pleacă dintre noi, lăsând un gol imens în inimile noastre, suntem nevoiți să ne confruntăm cu durerea pierderii și să găsim modalități de a ne consola și de a merge mai departe.

Una dintre gândurile reconfortante în astfel de momente este ideea că persoana dragă care a plecat se odihnește acum într-un loc al liniștii și al păcii, într-o stare de odihnă vesnică. Deși moartea este inevitabilă și aduce cu sine suferință și tristețe, credința într-o odihnă vesnică poate aduce un strop de alinare în mijlocul durerii.

Conceptul de odihnă vesnică poate fi interpretat în mai multe moduri, în funcție de convingerile și valorile noastre personale. Pentru unii, acesta poate fi înțeles ca o odihnă fizică, o stare de relaxare și de lipsă a oricărei suferințe sau dureri. Pentru alții, poate reprezenta o stare spirituală în care sufletul celui plecat este eliberat de greutățile și suferințele pământești și este în comuniune cu divinitatea sau cu forțele superioare.

Indiferent de interpretare, ideea de odihnă vesnică aduce o speranță că cei dragi care au plecat nu mai suferă și sunt într-un loc unde găsesc liniște și fericire. Aceasta poate fi o sursă de alinare pentru cei rămași în urmă, deoarece îi ajută să accepte trecerea și să se concentreze pe amintirea și iubirea pe care le-au împărtășit cu persoana dispărută.

În plus, conceptul de odihnă vesnică ne invită să reflectăm și să ne reamintim de fragilitatea și efemeritatea vieții. Ne confruntăm cu limitele noastre umane și suntem aduși cu picioarele pe pământ în fața inevitabilului. Această conștientizare ne poate îndemna să valorificăm mai mult fiecare moment în compania celor dragi și să fim mai prezenți și mai implicați în relațiile noastre.

Odihna vesnică nu trebuie privită doar ca o încheiere, ci și ca un nou început. Este un proces prin care persoana dragă trece la un alt nivel de existență sau intră într-o dimensiune mai mare decât cea fizică. Fiecare credință și cultură are propria perspectivă asupra vieții de apoi și a ceea ce urmează după moarte. Indiferent de concepțiile noastre individuale, ideea unei odihne veșnice poate simboliza tranziția de la o viață limitată în timp și spațiu către o eternitate în care sufletul găsește pace și armonie.

În concluzie, ideea de odihnă vesnică pentru cei plecați de lângă noi poate aduce un sentiment de alinare și speranță în mijlocul durerii și pierderii. Indiferent de modul în care interpretăm acest concept, este important să găsim modalități de a ne consola și de a ne aminti de dragostea și prezența celor care ne-au părăsit. Odihna vesnică ne reamintește că viața este fragilă și că trebuie să prețuim fiecare moment petrecut împreună cu cei dragi.