Batranete, haine grele. Ganduri despre imbatranire
Se spune ca numai oamenii norocosi apuca sa cunoasca batranetea, adica reusesc sa traiasca destui ani pentru a simti pe pielea lor ce este batranetea. Atata timp cat esti sanatos si nu depinzi de nimeni, batranetea poate fi doar o alta etapa a vietii, un alt anotimp al vietii.
Poti face tot ceea ce ai visat si nu ai reusit pana la o anumita varsta pentru ca ai fost ocupat cu alte lucruri, care pareau a fi prioritare. Poti invata lucruri noi. Iti poti descoperi noi pasiuni. Poti sa calatoresti. Poti incerca sa traiesti asa cum iti spuneai cand erai tanar/a ca vei face dupa ce vei iesi la pensie.
Trimite pe Facebook:
Un articol de exceptie despre cum aluneca omul prin anotimpurile vietii, despre cum simte ca incepe sa imbatraneasca.
M-as bucura sa aflu parerea ta despre acest text si totodata as vrea sa aflu daca si tu crezi ca batranetea inseamna haine grele, adica o perioada grea a vietii sau o consideri a fi perioada potrivita pentru a face tot ce ai visat candva.
.jpg)
Batranetea este doar o alta etapa a vietii, asa cum este si copilaria, cum este tineretea sau maturitatea. Depinde numai si numai de noi sa o facem frumoasa, sa ne traim ultimii ani de viata in mod placut, sa ne oferim cat mai multe bucurii si placeri atat noua, cat si celor dragi din jur, fie ca fac parte din familie, fie ca sunt prieteni.
Da, este greu sa faci toate astea daca nu esti sanatos, stiu asta. La fel de greu este si daca esti singur, daca nu ai o familie unita si frumoasa alaturi, daca ai diverse griji, probleme si suparari. Dar stiu ca ai destula putere sa poti trece peste aceste lucruri si sa iti faci viata frumoasa, asa cum ai visat intotdeauna ca va fi dupa ce vei iesi la pensie si vei avea mai multa libertate.
Batranete,, haine grele... Da, hainele poate sunt grele, dar inca frumoase si potrivite pentru a fi purtate prin lume, fie real, mergand din loc in loc, vizitand si bucurandu-te de tot ceea ce vezi si traiesti, fie si numai in imaginatie, daca altfel nu este posibil.
Pana la urma, lumea pe care ne-o imaginam noi in gand poate fi mult mai frumoasa, mai curata, mai simpla, mai placuta decat lumea reala care parca nu mai este asa cum o stiam noi candva.
Te invit, de asemenea, sa descoperi cum poti repara lumea asta stricata.
10 sfaturi de viata pe care multi le ignora.
Bătrânețe, haine grele
Vremea pășea pe drumul vieții, așezându-și amprenta asupra trupului meu. Fiecare an aducea cu el o povară în plus, iar umerii mei se încovrigau sub greutatea bătrâneții. Privirea mea, odată plină de viață și de dorința de a descoperi lumea, se înțepenise într-un orizont îndepărtat, iar ridurile se înșirau pe chipul meu ca firele unei povești spuse de timp.
Cu fiecare răsărit de soare, mă trezeam într-un corp care mă plictisea tot mai mult. Nu mai puteam alerga cu aceeași grăbire ca în tinerețe, iar pasul meu devenise greoi și nesigur. În fiecare dimineață, mă priveam în oglindă și descopeream o nouă adâncitură pe fața mea, ca o amintire a zilelor ce se stingeau în trecut.
Dar nu doar trupul meu devenise greu și neputincios. În sufletul meu, simțeam o melodie liniștită a amintirilor, o simfonie a vieții mele trăite. Imagini ale copilăriei și ale iubirilor trecute se desfășurau înaintea ochilor mei, în culori pătate de timp. Îmi aminteam de zâmbetele calde ale celor dragi, de clipele de fericire petrecute în compania lor. Totuși, îmi era greu să accept că amintirile acelea frumoase rămâneau în urmă, iar trupul și sufletul meu se luptau să le țină aproape.
Uneori, în singurătatea serilor târzii, străbăteam cu privirea vechea mea garderobă, rămasă neatinată de mult timp. Hainele din tinerețe, odată vesele și pline de culoare, erau acum prăfuite și demodate. Cu mâini tremurânde, mă îmbrăcam cu ele, iar în oglindă descopeream chipul meu bătrân învelit în amintiri. Rochia albastră, care odinioară mă făcea să mă simt ca o prințesă, acum părea prea strâmtă și nefirescă. Pantofii de dans, care îmi purtau pașii ușori pe ringul vieții, acum zăceau neatinși de picioarele mele obosite.
Bătrânețea și hainele grele nu-mi oferă doar o povară fizică, ci și o provocare emoțională. În adâncul sufletului meu, înțeleg că trecerea timpului este inevitabilă și că fiecare moment prezent devine rapid o amintire. Cu toate acestea, refuz să-mi pierd speranța și curajul. Încă mai simt flacăra vieții în mine, un foc care nu se stinge și care mă îndeamnă să merg mai departe, să îmbrățișez fiecare zi și să caut bucuria în lucrurile mărunte.
Bătrânețea poate fi o încercare grea, dar nu-mi voi permite să fiu copleșită de ea. În ciuda hainelor grele pe care le port, în inima mea răsare mereu soarele speranței. Îmi voi înfrunta limitele cu demnitate și mă voi agăța de amintiri, sărutând fiecare moment prețios pe care îl mai am în dar. Pentru că bătrânețea nu este sfârșitul, ci o etapă a vieții în care pot să mă descopăr pe mine însămi și să înțeleg cu adevărat frumusețea și taina existenței.
Deci, deși simt greutatea hainelor bătrâneții, îmi voi continua călătoria cu inima deschisă și ochii plini de recunoștință. Pentru că fiecare clipă trăită în aceste haine grele are o valoare inestimabilă, iar eu am hotărât să-i ofer onoarea și demnitatea pe care o merită.
Comentarii
Trimiteți un comentariu